by aadrian » Mon Aug 15, 2011 11:53 am
Cred ca fiecare a avut o experienta in acest sens, ceea ce da dreptul fiecaruia de a avea un raspuns la aceasta intrebare. Vi se va parea putin mai ciudat raspunsul meu, dar voi veni cu argumente.
Aceste lucruri s-au intamplat in Cipru si au avut o continuare si in Romania.
In ianuarie 2010 am cunoscut un roman in Cipru care avea probleme mari:nu mai avea de munca, nu mai avea unde sa stea, nu mai avea bani. Era putin disperat sau putin mai mult. Era si este si acum un bun meserias in constructii, doar ca nu stia nici greaca nici engleza. Am incercat sa-l ajut cu munca. Este greu sa obtii un job daca nu poti comunica, motiv pentru care nu a fost acceptat, desi a demonstrat ca este un bun meserias. Suparat pe toate acestea, omul a spus ca pleaca acasa. Dar si acest lucru a fost foarte greu: sotia lui trebuia sa gaseasca bani cu imprumutul, sa-i trimita banii si abia apoi sa plece spre casa. L-am primit la mine acasa, am avut grija sa aive de mancare, tigari etc. Dupa 2 saptamani a primit bani de acasa, dar numai de avion; de la Bucuresti la Arad trebuia sa se descurce intr-un fel. I-am dat si banii de care avea nevoie pentru tren.
La putin timp dupa astea, am intrat eu intr-o pasa fff urata. Am apelat la ajutorul celor de pe forum. Au fost multi care m-au sprijinit moral, motiv pentru care le multumesc inca o data. Sprijinul unuia a fost putin mai consistent. Chiar s-a straduit sa ma ajute. Asa am ajuns sa plec din Nicosia la Limassol. Am gasit si cazare, am gasit si munca si, chiar m-am si intalnit cu omul. Un tip super.
Traiesc cu regretul ca nu am stiut sa-i multumesc acestui OM. Este forumist, sunt convins ca, daca va citi aceste randuri, se va descoperi. ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL, DRAGUL MEU PRIETEN! De aceea, primul raspuns la intrebarea acestui topic este ca nu se merita sa ajuti alti oameni, daca macar acest elementar multumesc nu este la urma.
In aprilie 2011 am plecat pe usa din dos, din punct de vedere moral, din Cipru. Ajunsesem o nulitate. Dar pastrasem legatura cu acel prieten care a locuit la mine. Ajuns in Romania, total debusolat, crunt ravashit in suflet, nestiind ce sa fac cu mine, acel prieten de la Arad m-a sunat. M-a chemat la el acasa, m-a cazat, m-a hranit, m-a ajutat sa depasesc momentul greu. Cred ca intelegeti de ce spun acum, da, merita sa ajuti alti oameni.
Astazi, cand scriu aceste randuri, sunt in Franta, sunt ok, mai linistit, impacat cu viata si ferm convins ca daca voi avea din nou ocazia, voi ajuta alti oameni. Chiar daca nu voi primi acel mic multumesc. Voi trai cu multumirea sufleteasca a faptului ca am ajutat un om.
Revin si eu cu intrebarea:SE MERITA SA AJUTI ALTI OAMENI?
comunicate with evrybody