am lucrat în Cipru în 2010, perioada mai - noiembrie, la un hotel din Larnaca, zona Makenzie. Apropo de numele acestei zone, mereu m-a amuzat faptul că niciodată, dar absolut niciodată, nu am găsit consistență în denumirea acestei zone. Este precum cazul șaorma, cuvînt care se scrie în 20 de catralioane de feluri. Eu am fost barman - recepționer - night shift reception - picolo - ospătar - tehnician - uneori pool boy. Una peste alta, am muncit de mi-au sărit capacele. Cipru mi-a dat cîteva palme bune de realitate și m-a făcut să mă întreb serios cine sunt eu și ce caut în viața mea. De muncă nu m-am temut niciodată, am făcut-o cu drag și cu perfecționism, întrucît sufăr de această tară de caracter. Nu vreau să vă spun cum străluceau paharele în barul meu și cum erau aranjate invoice-urile în recepție pe tura mea.
Și cînd te gîndești că plecasem din România pentru postul de IT manager în acest lanț hotelier... anyways, tot răul a fost spre bine. Așa am aflat lucruri pe care nu le poți afla decît atunci cînd te scalzi în mizerie și ești doar un ”fuckin romanian” venit în țara altora, să le bei berea, să le iei joburile, să le spargi locuințele, să cerșești și cam tot ce mintea rasistă și xenofobă a cipriotului average poate inventa. Și dacă lupta asta zilnică împotriva ideilor preconcepute în care se scaldă ciprioții nu era de ajuns, trebuia să mă mai feresc și de răutatea românilor din staff. Asta m-a durut cel mai tare dacă mă gîndesc bine, căci peste reticența ciprioților puteam trece, clasificînd-o drept naturală și îndreptățită. În fond n-au venit ei în țara mea, eu am fost cel care a cerut pîine și apă în țara lor. Dar românii... chiar ei. Era un dobitoc din Dorohoi, lucrează în aeroport la security, și nu știu exact cum îl îmbrobodise pe patronul nostru, dar ideea era că în schimbul cîtorva comisioane pe care i le făcea se bucura de mare trecere în fața acestuia. Ulterior aveam să aflu cu ce se ocupa de fapt fratele meu din Dorohoi în timpul său liber. Concepea rapoarte false despre tot staff-ul din hotel, mințind cu nerușinare despre activitatea noastră. Cum am aflat? Era atît de imbecil încît nu știa să dea logout din propria căsuță de email. Se ocupa vezi doamne și de IT la noi în hotel. L-am iertat pentru măgăriile făcute, mi-am văzut de viață în continuare și sper să-l ierte și Dumnezeu.
La fel ca pe restul românilor falși de acolo, al căror dicton de viață era ”decît să plîngă mama mea, mai bine să plîngă mama ta”. Da, suntem ai dracului de uniți ca nație. De aceea cred că m-am înțeles mai bine cu letonii, estonienii, bulgarii și ciprioții cu care am interacționat cît timp am trăit pe insulă.Experiența a fost mai mult decît revelatoare pentru mine. Dacă mergi în Cipru ca să lucrezi în turism, așteaptă-te să rămîi fără job prin noiembrie. Propaganda de doi lei despre șomaj este doar propagandă de doi lei. Serios. Știi engleză? No shit. Și un indian din Bangladesh știe engleză. Uită că ești special. Nu ești. Ai școli înalte? Nu fac nici cît o smochină stafidită în Cipru, unde majoritatea sunt semianalfabeți - ca atare, au frustrarea manelistă a omului școlit pe băncile școlii vieții. Important este să știi greacă, măcar vorbit, că la scris nici ei nu excelează. Dacă știi rusă, ai șanse să-ți iasă. Spune-le eventual că ai tăi au emigrat în România pe vremea lui Stalin, și de aia ai buletin de România. Faptul că ești român e un handicap în ultimii ani acolo. Au muncit mult la asta bravii noștri compatrioți pe care-i vezi pe plajă comportîndu-se ca niște maimuțe de te trezești vorbind în engleză cu femeia ta, de rușine de rușinea lor. Cînd ajungi pe insulă ești încă sub imperiul mirajului exotic. În cîteva zile începi să simți putregaiul și mirosul fetid al rahatului în care te-ai băgat.
Desigur, dacă vii în vacanță 7 zile, e o destinație relativ ok. Cam scump ce-i drept, mai ales atunci cînd te trezești cu gîndaci de 7 centimetri pe podeaua camerei de hotel unde te-ai cazat All inclusive. După 7 zile tragi linie și constați că ți-au luat banii. Totul este gîndit pentru a stoarce banii turiștilor. Pentru asta mă înclin în fața măiestriei lor. Dacă te afli într-un restaurant și chelnerul te pupă și-n fund, e clar că e cipriot. Se pricep la asta. Dacă omul care te servește are cearcăne, pantalonii jegoși și papucii aproape sparți, sictirul în el e cît nota ta de plată și comanda vine relativ greu, sigur e un imigrant care muncește 14-16 ore pe pițule. Uită-te bine la el. Ai putea fi chiar tu. Sunt multe povești triste, adevărate drame care se petrec chiar acum în timp ce citești rîndurile astea. Ți-o spune un om care a fost în iad și a supraviețuit.
În Cipru este foarte cald. E ca și cum codul portocaliu de caniculă ar ține toată vara în România. Atît e de cald. Cu toate astea, deși termometrul de pe terasa mea - pus la umbră - nu cobora sub 45 de grade aproape niciodată, la RIK 1 (un soi de TVR 1 al lor) temperatura în Cipru nu depășea niciodată 37-38 de grade, în zilele toride din iulie-august. Aviz celor ce se duc să muncească în construcții. Pe plajă e ok, turiștii au briza de partea lor. Patronii ciprioți sunt de cele mai multe ori niște curve îmbuibate, puse pe căpătuială, care au coborît din bananier direct în Mercedes. La naiba, acum 15-20 de ani semnalizau cu mîna, ca bicicliștii. Asta e reală, mi-a spus-o chiar patronul meu, mîndru nevoie mare de el. Bărbații ciprioți sunt în general niște nespălați, le simți parfumul ce emană testosteron de la o poștă. Sunt obsedați sexual și au ”succesuri” nebănuite la rusoaicele venite în vacanță. Măcar româncele noastre recunosc că merg la produs.
Femeile lor sunt urîte, grase, proaste de bubuie și puturoase. Nu credeți tot ce vedeți pe Discovery Travel, se plătesc bani grei pentru propagandă. Avem și noi experiența cu frunza lui Udrea.Dacă ai citit pînă aici mărturia mea și încă nu ai închis scîrbit acest forum, mai ai o șansă. Îți spun sincer că tot ce am scris mai sus poate fi anulat de un singur gest de omenie din partea unui cipriot. Sau chiar a unui romîn. Nu vreau să pozez într-o catedrală a urii. Sunt oameni de calitate și acolo. Care te pot ajuta să treci mai ușor peste șocul înstrăinării. Palmele pe care le iei de la viață sunt parcă mai suportabile în țara ta. Dacă ai stomacul tare și o voință de nebiruit, s-ar putea să-ți iasă. Mie mi-a plăcut mult acolo, în Eurasia. Dacă ești în Larnaka treci musai pe la Gorgona, pe Makenzie. Au ciorbă de burtă, salată de vinete cu roșii și sarmale. Dorul de casă se mai astîmpără cu burta plină de ciorbă usturoiată, la numai 7 euro porția. Eu unul m-aș întoarce și mîine dacă aș învăța greacă sau rusă. Am avut plăcuta surpriză să-mi găsesc un job plătit cu același salariu din Cipru, în România, la o multinațională. Da, în Cipru nu săream de 700 de euro, iar ultimele 3 luni de night shift le-am lucrat fără zi liberă. Au fost suportabile, pentru că avem 3-4 sosiri plus 2-3 plecari pe noapte, în rest, îmi făceam hîrtiile și stăteam la palavre cu un cipriot vorbăreț care mă vizita mereu. Ciprioții adoră să stea la palavre.
Gîndiți-vă bine înainte de a face pasul. Vă este oare chiar atît de greu în România? Merită să trageți de voi uitînd că sunteți oameni, în condițiile în care veți trăi mai la limită într-o țară străină în care și după 20 de ani veți fi priviți tot ca imigranți? De ce la limită? Citiți forumul ăsta. Eu am stat doar cîteva luni acolo. Sunt oameni mai avizați a căror experiență o salut, care pot vorbi pe acest forum. Și o fac foarte bine. Dacă v-a plăcut mărturisirea mea, poate am să revin cu detalii.
Gia sas!
